1. Cum creăm și împărtășim cunoștințe și idei în cadrul organizației noastre?

Sursă: https://pixabay.com/pt/illustrations/ponto-de-interroga%c3%a7%c3%a3o-pilha-quest%c3%b5es-2492009/ (photo by Arek Socha)

Crearea cunoștințelor este un proces de interacțiuni și etape de dezvoltare sau de conversie a cunoștințelor tacite în cunoștințe explicite. Modelul SECI este modelul de bază care explică modul în care crearea cunoștințelor are loc prin diferite moduri de conversie a cunoștințelor, modul în care diferitele tipuri de cunoștințe interacționează și modul în care oamenii sunt implicați în schimbul de cunoștințe și idei.

Modelul SECI traduce procesul de creare a cunoștințelor prin cele 4 moduri de conversie a cunoștințelor: Socializare (S), Externalizare (E), Combinare (C) și Internalizare (I).

Socializarea este modul în care are loc un schimb de experiențe și/sau experimentare. Este nevoie de implicarea părților, astfel încât informațiile împărtășite să aibă un impact în mintea și gândurile celeilalte persoane. Este nevoie de o experiență comună. Socializarea permite crearea unui spațiu de interacțiune. Acest prim mod generează cunoștințe tacite. Cunoștințele create nu sunt, încă, posibil să fie scrise clar pentru a fi transferate altora. Prin urmare, este clar că reunirea oamenilor în contextul potrivit și cu un scop definit, promovarea ideilor, a schimbului de know-how și de expertiză este primul pas al creării cunoștințelor. Cunoașterea nu este creată de o singură persoană, izolată. În schimb, este rezultatul interacțiunilor semnificative. Puteți, acum, să începeți să înțelegeți cât de mare este capacitatea de a creea oportunități pentru schimbul de idei și de cunoștințe în interiorul organizației dumneavoastră?

Al doilea mod al procesului este Externalizarea, când cunoștințele tacite create în timpul socializării – faza în care spațiul de discuție a permis reflecția colectivă și crearea a ceva nou – începe să se transforme în cunoștințe explicite. Acest lucru se întâmplă prin dezvoltarea conceptelor, metaforelor, modelelor etc. În acest moment, nu este încă posibil să exprime ceva clar.

Modul Combinare urmărește procesul prin combinarea diferitelor expertize, sistematizând concepte. Gândiți-vă la dezvoltarea unui nou produs, atunci când organizația dvs. a atins un concept care urmărește să dezvolte și să adune un grup multidisciplinar de angajați pentru a proiecta conceptul de produs în dimensiunea sa diferită – design, materiale, inginerie, producție, marketing etc.

Faza finală a procesului de cunoaștere este Internalizarea. Această fază este legată de încorporarea cunoștințelor dezvoltate în cadrul organizației. Aceste noi cunoștințe, diseminate în mod corespunzător în întreaga organizație, vor crea, prin urmare, noi cunoștințe tacite, deoarece oamenii vor învăța nu doar din orice tip de documentație lansat, ci prin „învățarea prin practică” și prin know-how-ul dobândit.

După cum puteți vedea, tot procesul de creare a cunoștințelor se bazează în mare măsură pe schimbul de cunoștințe și idei. Acesta poate deveni un proces foarte fluid în interiorul organizației, atâta timp cât se promovează o cultură bazată pe împărtășire și cunoaștere.

Figura 1: Modelul SECI de cunoaștere (Nonaka și Takeuchi, 1995)

Dar putem merge mai adânc în procesul de creare a cunoștințelor! Acest proces nu este atât de „plat” pe cât ar putea părea. În interiorul organizației, procesul de creare a cunoștințelor nu are loc la un singur nivel, de exemplu în cadrul unui grup specific de oameni. Tot procesul curge între indivizi, grupuri, organizații și grupuri sociale. Nivelurile de interacțiuni, schimb de idei și cunoștințe pot fi destul de largi. Dacă cunoștințele și ideile se „nasc” în oameni sau încep în indivizi, înseamnă și că sunt extinse în cadrul grupurilor, în cadrul organizației dar și dincolo de nivelurile organizaționale în rețelele sociale. Livrăm și primim cunoștințe din afara granițelor noastre organizaționale. Aflați mai multe despre acest subiect în submodulul 8.2.

Cu siguranță ați observat cum faza de socializare joacă un rol crucial în procesul de conversie și crearea de cunoștințe și schimb de idei. Rolul grupului este cheia pentru calitatea cunoștințelor create și a ideilor generate. Pe măsură ce grupul evoluează în interacțiunile și munca sa, cu atât mai consolidat poate fi spiritul de grup care va duce la comportamentul său ca un singur corp. Cu cât grupul funcționează mai bine în ansamblu, cu atât mai bună este calitatea rezultatelor sale care vor duce la acțiune.

Unele dintre caracteristicile cunoștințelor (tacite) de grup include următoarele:

• Este rezultatul procesului de socializare
• Își conduce acțiunea ca grup
• Este foarte legat de diferitele profiluri ale membrilor grupului și generează sinergii
• Este un rezultat al culturii de grup
• Se bazează pe un bine comun
• Ajută la tratarea incertitudinii

La final, putem spune că crearea cunoștințelor organizaționale se referă la punerea la dispoziție a cunoștințelor existente, precum și consolidarea acesteia în cadrul organizației. Este generată de interacțiunile dintre oameni și împărtășirea cunoștințelor și ideilor sale, iar cu cât grupul (grupurile) din cadrul organizației lucrează mai bine, este calitatea rezultatelor produse.

Sursă: https://pixabay.com/pt/illustrations/grupo-equipe-gabarito-1825503/ (Image by Gerd Altmann)