1. Capcitatea de a lucra cu diferite comunități profesionale
A avea un loc de muncă divers are multe beneficii, dar poate veni și cu provocări pentru manageri, deoarece aceștia caută modalități de a ajuta oamenii din medii și experiențe diferite să găsească numitor comun la locul de muncă. Înțelegerea urmărilor diferențelor culturale este o parte importantă a gestionării unei echipe diverse. Contextul cultural al angajaților le poate oferi angajatorilor o perspectivă asupra înțelesurilor din spatele obiceiurilor și comportamentelor lor la locul de muncă.
Odată ce cunoașteți diferitele moduri în care cultura poate avea un impact asupra modului în care oamenii acționează la locul de muncă, puteți media conflictele și puteți oferi o motivație relevantă fiecărui angajat. A avea de-a face cu oameni care au valori, credințe și medii diferite de ale noastre este adesea stresant, uneori exasperant și uneori chiar amenințător. Cu toate acestea, cercetările arată, iarăși și iarăși, că lupta confrunatrea cu opinii și medii diverse ne face să luăm decizii mai bune, să rezolvăm problemele mai creativi și să fim mai empatici.
2. Capcitatea de a lucra într-un mediu interdisciplinar
Interdisciplinaritatea a fost definită diferit în acest secol: ca metodologie, concept, proces, mod de gândire, filozofie și ideologie reflexivă. A fost legată de încercări de a expune pericolele fragmentării, de a restabili vechile conexiuni, de a explora relațiile emergente și de a crea noi subiecte adecvate pentru a face față nevoilor noastre practice și conceptuale. Ideea fundamentală a tuturor acestor teorii este o idee recurentă. Interdisciplinaritatea este un mijloc de rezolvare a problemelor și de răspuns la întrebări care nu pot fi abordate în mod satisfăcător folosind metode sau abordări unice.
Interdisciplinaritatea combină cunoștințe din mai multe domenii, cum ar fi sociologia, antropologia, psihologia, economia etc. Este un proces de creere a ceva nou prin trecerea peste granițe. Conceptul este legat de interdisciplinaritate sau de un domeniu interdisciplinar, o unitate organizațională care depășește granițele tradiționale pe măsură ce apar noi nevoi și profesii. De exemplu, o echipă interdisciplinară este un grup de furnizori de asistență medicală din domenii diferite care lucrează împreună sau în același scop pentru a oferi cea mai bună îngrijire sau cel mai bun rezultat pentru un pacient sau un grup de pacienți.
3. Capacitatea de a lucra în echipe interfuncționale
Timp îndelungat, companiile au susținut ierarhia de sus în jos, în care factorii de decizie și angajații sunt două categorii diferite. Dar, pe măsură ce vremurile se schimbă, se schimbă și organizațiile. Sau, cel puțin, cele inteligente. Ierarhie simplă, mediu de lucru restrâns, spații de lucru deschise și echipe virtuale – aceasta este lumea modernă a afacerilor. În ultimii ani, multe organizații au trecut la noi abordări care elimină birocrația care reduce adesea viteza de lucru a unei organizații, abordări care ajută la creșterea nivelului de responsabilitate al angajaților
O astfel de abordare este dezvoltarea echipelor interfuncționale. Echipele interfuncționale reprezintă practic un efort continuu al companiilor de a găsi soluții flexibile și inovatoare la diferitele provocări cu care se confruntă în timpul planificării proiectelor, managementului de proiect și colaborării în echipă. Conlucrarea oamenilor cu perspective diferite poate îmbunătăți rezolvarea problemelor și poate duce la luarea deciziilor mai inteligente și mai durabile. În loc să concureze pentru resurse, echipele interfuncționale colaborează pentru a optimiza utilizarea timpului, a banilor și a efortului pentru a îmbunătăți satisfacția clienților, ajutând în același timp la îndeplinirea obiectivelor organizaționale.
4. Gestionarea proceselor de colaborare inter-organizațională
Colaborarea inter-organizațională se referă la procesele relaționale care apar atunci când două sau mai multe organizații independente din punct de vedere juridic se angajează împreună pentru a face față interdependențelor lor cu privire la un anumit domeniu al problemei. Lumea de astăzi este interconectată, la fel și tehnologiile, cunoștințele, abilitățile și abilitățile. Noile forme organizaționale, cum ar fi rețelele de inovare deschisă, alianțele strategice, parteneriatele public-privat și colaborările între companii și mediul academic și centrele de cercetare nonuniversitare au apărut ca o consecință.
Deci, colaborarea inter-organizațională este esențială în zilele noastre, dar departe de a fi simplă: diferitele organizații au propriile interese, perspective, identități, variază ca mărime, cultură, misiune, valori și obiective strategice. În plus, ființele umane implicate sunt personalități individuale diferite, au adesea educație, fundații culturale și roluri diferite, uneori vorbesc limbi diferite, ceea ce deschide o zonă vastă de probleme sociologice și psihologice conexe.
Mai mult, problemele care apar în astfel de colaborări sunt adesea foarte complexe, poate chiar malițioase.
Așadar, pe lângă dezvoltarea proceselor de colaborare legate de muncă (de exemplu, găsirea unei imagini comune de ansamblu și a unor obiective comune, crearea de pachete de lucru și livrabile, încredere și neîncredere), astfel de colaborări trebuie să abordeze subiecte precum comunicarea deschisă, grupul și intergrupul. procese, includerea diferitelor părți interesate, leadership, schimbare și management al conflictelor (zona psihologică și sociologică socială și organizațională). Nu în ultimul rând, astfel de colaborări au nevoie și de un cadru organizatoric și legal pentru a funcționa corespunzător. Trebuie stabilite reguli, trebuie definite concepte clare privind rezultatele și drepturile de proprietate intelectuală, drepturile de publicare și exploatare.
Chiar dacă acest lucru pare prea complex de tratat și, prin urmare, împiedică unele organizații să se îndrepte către astfel de colaborări, beneficiile privind inovația, disruptivitatea, dobândirea de cunoștințe noi și suplimentare și crearea de noi posibilități sunt de obicei mult mai mari, astfel încât colaborarea interorganizațională a devenit un succes important. factorul organizațiilor de succes în secolul XXI.
5. Abilități de socializare
Abilitățile de socializare sunt supuse transformărilor, nu pentru rezultate mai mari, ci pentru rezultate diferite. Orice schimbare înseamnă totuși o modificare, fie în comportament, performanță sau serviciu. Necesitatea schimbării competențelor se datorează în principal dezvoltării tehnologice și creșterea gradului de conștientizare a oamenilor asupra lumii din jurul lor, ceea ce impune cererea de perfecționare, printre altele și în scopul menținerii angajării, incluziunii sociale și a învățării pe tot parcursul vieții. Printre acele abilități cheie pentru vremurile actuale și viitoare se numără abilitățile de socializare, care vor fi analizate în cadrul acestui submodul. Mai exact, în acest submodul veți afla despre tipurile de abilități de socializare, de ce este necesară perfecționarea lor și ce legătură are flexibilitatea cu relaționarea.
6. Adaptabilitate și flexibilitate.
Adaptabilitatea unei persoane este capacitatea acelei persoane de a se adapta la un nou mediu sau situație. Adaptabilitatea la muncă depășește abilitățile și abilitățile de muncă, deoarece implică adaptarea la o organizație, o sarcină, un loc de muncă și un mediu de lucru sau climat.
Capacitatea oamenilor de a se adapta la schimbările și noile circumstanțe de pe piața muncii este un element esențial în zilele noastre, având în vedere noile nevoi ale afacerii și realitatea.
În acest submodul va fi luată în considerare adaptabilitatea persoanei și veți învăța cum să o evaluați și să învățați cum să găsiți candidatul perfect. În plus, acest submodul este, de asemenea, foarte didactic pentru cursant, deoarece acesta își va putea îmbunătăți propriile abilități de adaptabilitate.
7. Abilitatea de a împărtăși cunoștințe și idei în interiorul organizației
Inovația deschisă se bazează pe munca în colaborare și pe capacitatea de a împărtăși și a reuni cunoștințele și expertiza pentru a crea inovație. Acest lucru necesită abilitatea de a înțelege ce sunt cunoștințele, recunoașterea importanței împărtășirii cunoștințelor și ideilor și cunoașterea modului de a împărtăși cunoștințele în practică. Dar, înainte de a păși în procese de inovare deschisă cu organizații/experți externi, o organizație trebuie, mai întâi, să fie capabilă să promoveze practici și să creeze canale deschise pentru a sprijini schimbul de cunoștințe și idei la nivel intern. În acest submodul, vom explora elementele de bază ale cunoștințelor, vom învăța să distingem cunoștințele de date și informații, vom înțelege cum se realizează procesul de creare a cunoștințelor în interiorul unei organizații, vom distinge cele două tipuri diferite de cunoștințe de relevanță cheie pentru procesul de cunoaștere și vom înțelege mijloacele și canalele prin care cunoștințele și ideile pot fi împărtășite în interiorul unei singure organizații. Modulul va explora conceptele cheie utilizând un limbaj simplu și ușor de înțeles, permițând decriptarea limbajului academic în concepte practice, va prezenta studii de caz pentru a sprijini înțelegerea cunoștințelor și exerciții practice și chestionare pentru a permite o autoevaluare a învățării.
8. Abilitatea de a împărtăși cunoștințe și idei în exterior
Inovația deschisă se bazează pe munca în colaborare și pe capacitatea de a împărtăși și a combina cunoștințele și expertiza pentru a crea inovație. Acest lucru necesită abilitatea de a înțelege modul în care cunoștințele sunt construite cu surse externe, recunoașterea importanței obținerii și împărtășirii cunoștințelor și ideilor și cunoașterea modului de a le transpune în practică.
Se spune că „niciun om nu este o insulă” și același lucru poate fi aplicat organizațiilor. Organizațiile funcționează și sunt influențate de mediul în care își desfășoară activitatea. Datele, informațiile și cunoștințele ajung peste tot, în măsura în care pot fi impresionante și contraproductive. Cum ne putem gestiona strategic inovațiile și fondul de idei pentru a crea valoare și nu doar „zgomot” suplimentar.
Deci, dacă ați făcut deja pașii pentru a promova cunoștințele interne și schimbul de idei, cum puteți continua pentru a profita cel mai bine prin împărtășirea cunoștințelor și ideilor dincolo de granițele organizației dvs.?
9. Conștientizarea culturală
Conștientizarea culturală este o abilitate necesară. Deschide multe uși, vă îmbogățește experiența și vă permite să apreciați lucrurile într-un mod mai bun. Acest lucru se aplică atât persoanelor fizice cât și companiilor. Conștientizarea culturală înseamnă toleranță, respect, sensibilitate, recunoaștere, protecție, existență și acceptare și este vorba despre asemănări, diferențe, așteptări, perspective, opinii, păreri și tradiții. Fiind conștient de diferențele culturale puteți să identificați, să analizați, să înțelegeți și să creșteți conștientizarea culturală în jurul dumneavoastră. În acest submodul veți afla ce înseamnă conștientizarea culturală, diferite aspecte ale ei și despre cultura globală în contextul lucrului cu grupuri multiculturale. De asemenea, veți afla despre o tehnică utilă pentru analiza unei culturi care vă va permite să vedeți valorile nevăzute pe care le are.
10. Abilități de comunicare
Comunicarea este fundamentală pentru existența și supraviețuirea oamenilor, precum și pentru organizație. Dezvoltarea comunicării a făcut ca aceasta să devină un instrument critic pentru construirea relațiilor și a încrederii între indivizi și organizații. Aceasta este principala posibilitate pentru orice colaborare, în special în inovare și activitățile sale de sprijin. Prin urmare, ne concentrăm în acest submodul pe comunicarea verbală, deoarece este cel mai evident și mai înțeles tip de comunicare și este, cu siguranță, un instrument dinamic în trusa dvs. de instrumente de comunicare. Comunicarea verbală este mijlocul care include utilizarea sunetului, cuvintelor și limbajului pentru a transmite un mesaj. Cu alte cuvinte, comunicarea verbală se realizează atunci când informațiile sunt împărtășite între două sau mai multe persoane folosind limbajul și vorbirea, ea fiind esențială pentru toată lumea și ocupâd un rol foarte important în viața noastră de zi cu zi.